Asculta mai multe audio diverse
nu stia nici ea de ce fuge. fugea.. de dragostea ei pierduta, de primavara aceea in care s-a pierdut, de zambetul ala dureros de frumos.. fugea, fara sa se uite o clipa in urma.
el era acolo.. chiar acolo, in spatele ei si-o privea. o privea cu ochi tristi si zambet tamp. dar ea fugea de la coltul lui de strada, cu cutiuta ticaitoare ce acum batea mai tare ca oricand. ar fi vrut s-o cuprinda, sa-i spuna cat de dor i-a fost.. sa o ierte, s-o sarute, s-o iubeasca asa cum doar el stia.. dar ochii ei erau acum goi. atata timp statuse la coltul lui de strada.. aprilie i-l luase si i-l dase din nou. era prea tarziu acum. isi intinse bratele spre ea, bratele lui ce odinioara ii erau " acasa" ai ei, dar in jurul lui era gol, un imens gol. ea plecase de mult. atata timp ii intorsese spatele, atata timp rasese de dragostea ei absurda, atata timp o inlocuise cu o alta.. pana intr-o zi, cand totul s-a schimbat. ii aparu doar ea..cu ochii ei blanzi si zambet de copil. doar ea.. si amintirile cu ea. acea seara cu fulgi mari de zapada cand i-a spus primul te iubesc. acele zile de martie cand se plimbau agale de mana, facand pasul stregarului. trandafirul. zambetele lor poznase de copii. dar ochii ei nu mai vorbeau.






